"Problema Șumudică la Rapid". Ștefan Beldie analizează criza de la clubul giuleștean: "Când preferi să nu comentezi, ești laș"

Acum, când citești titlul de mai sus și vezi continuarea, te poți gândi automat că Șumudică urmează să fie siluit jurnalistic de către unul nemulțumit că niciunul dintre multele sale editoriale n-a fost incluse la capitolul delict de presă de către cei din Giulești atunci când au decis să sancționeze “fițuica” iAM Sport.

Desigur, e un paradox aici. În condițiile în care am scris mai mult despre Rapid decât oricare dintre colegii mei care au publicat texte de opinie, cum e posibil ca niciunul dintre editorialele mele să nu fie pe acea listă? E de-a dreptul ilogic atât timp cât site-ul ar avea ceva împotriva Rapidului.

Pe de altă parte, e de-nțeles că poate fi greu și pentru cei de la Rapid să fie logici atunci când reacțiile lor în cazul respectiv au fost mai ales unele emoționale.

În fine, revin la subiect - care-i problema cu Șumudică?

Ca să-nțelegi ce se-ntâmplă la Rapid, încearcă să nu găsești un vinovat absolut

Ca să înțelegi, trebuie să faci un efort pe care ți-l recomand să-l faci de fiecare dată când citești ceva în presă. Nu doar în cea sportivă, ci-n orice fel de presă.

Acel efort implică în primul rând să nu-ți alegi o tabără - adică-n cazul de față să faci abstracție de faptul că-ți place sau nu-ți place Șumudică, că-ți place sau nu-ți place Viorel Moldovan, că-ți place sau nu-ți place Dan Șucu.

Încearcă să-nțelegi ce se întâmplă, nu să vezi un vinovat în persoana celui care ți-e antipatic și o victimă sau un erou în persoana celui care ți-e simpativ.

De asemenea, foarte important, chiar extrem de important, nu încerca să ajungi mereu la un verdict categoric de genul “cutare e vinovatul!” sau “ăla îi duce de râpă, până nu-l dau afară, nu va fi liniște!” .

Acest al doilea aspect e mai dificil de acceptat pentru că prin natura noastră preferăm să-mpărțim lucrurile în alb și negur, iar diversele nuanțe de gri ni se par obositoare, încurcătoare, copleșitoare chiar.

Dar sunt importante pentru că, de cele mai multe ori, sunt cele mai prezente sau mai frecvente în tot felul de situații - deci rar cineva e cancerul, iar ceilalți sunt celule care se luptă cu acesta.

Povestea cu prieteniile din presă ale lui Șumudică

Aud des că Șumudică are prieteni în presă și prin intermediul acestora plasează tot felul de informații care să-i pună într-o lumină negativă pe “rivalii” săi din interior.

Da, categoric are o relație mai bună cu anumiți ziariști decât cu alții, exact cum stau lucrurile în cazul majorității oamenilor din fotbal.

Doar că asta nu implică nici pe departe ideea că acei ziariști sunt niște servitori ai intereselor lui Șumudică. Acei ziariști îl consideră pe Șumudică în primul rând o sursă. Iar aici, cheia este “o sursă”.

Nu două surse, nu trei surse.

Una singură, deci nu neapărat una sigură.

Prin urmare, nimeni zdravăn la cap din presă nu se apucă să creadă tot ce spune Șumudică în mod reflex, fără să verifice dacă acele spuse se bazează pe ceva concret sau coincid cu ceea ce spun și alții.

Dacă azi apare ceva în presă conform intereselor lui Șumudică, cel târziu mâine povestea pică sub povara informațiilor care o contrazic în caz că e ceva de contrazis.

Chiar dacă unii l-ar ține-n brațe pe Șumudică pentru că sunt “prieteni” cu acesta, vor exista mereu “dușmanii” care vor lumina situțiile neluminoase.

Deci dacă Șumudică a aruncat întradevăr pe piață povestea “Emmers s-a bătut cu Braun” ca să acopere povestea “Emmers l-a înfruntat pe Șumudică și i-a reproșat că nu-și respectă jucătorii”, adevărul iese oricum la iveală.

Dacă cei doi s-au bătut cu adevărat, se află.

Dacă cei doi nu s-au bătut, dar Emmers i-a adat acea replică lui Șumudică, se află.

Sau se confirmă.

Nimic nu rezistă interesului real pe care ziariștii prin calitatea lor profesională sau măcar prin varietatea intereselor lor îl au.

De ce e atât de greu pentru Șumudică la Rapid

Există foarte puține cluburi în țară care să aibă condițiile de care beneficiază teoretic antrenorului Rapidului. Probabil FCSB, Craiova și oarecum CFR Cluj se mai află la acest nivel din perspectiva condițiilor de pregătire, salarizării jucătorilor și a investițiilor în transferuri.

În rest, toată lumea își dă silința să fie bine chiar dacă e rar cu adevărat bine.

Și totuși, Șumudică încă ne vorbește la 5 luni de când a preluat echipa despre greaua moștenire lăsată de Lennon. Nu ne zice nimic despre faptul că FCSB era în spatele Rapidului când a venit el și că acum echipa lui Becali se chinuie pur și simplu să evite locul 1 în prima noastră ligă.

Și nici măcar asta n-ar fi fost mare lucru pentru că parcursul lui Șumudică este unul decent în această perioadă, desigur susținut și de rezultatele catastrofale ale echipelor cu pretenții.

Problema lui Șumudică ține de el însuși, de felul în care a vorbit până să fie antrenor și de felul în care vorbește după ce a devenit antrenor. Și-a creat singur presiunea pe care o trăiește, absolut singur. El a ironizat neputința celor dinainte și a promis minuni pe care acum nu le oferă.

Dacă în locul său era Sabău antrenor și obținea exact aceleași rezultate, nimeni nu simțea nevoia să-l ia cu ceva la mișto, nimeni nu-i bătea obrazul pentru nimic. Nu pentru că Șumudică este antipatizat și Sabău este simpatizat de presă, ci pentru că ceea ce produc public fiecare din perspectiva discursului și a atitudinii duce la tratamente și percepții diferite inclusiv din partea presei.

Mai mult, atitudinea aceasta de victimă a tot ce se întâmplă greșit la Rapid și perversitatea de-a întreține ideea că cei din conducere îl sabotează fără însă să spună clar ce se întâmplă acolo împotriva sa îl face o țintă pentru orice ziarist care vede adevărul situației de acolo.

Când ești întrebat dacă te simți susținut de conducere și tu spui “prefer să nu comentez”, tocmai ai creat o uriașă problemă pentru club.

Dacă spuneai, sunt nemulțumit că domnul Moldovan s-a retras din antrenorat, dar tot are pretenția că se pricepe la această meserie mai bine decât cei care o practicăm în continuare sau că domnul Sandu are pretenția să colaborăm cum eu nu am fost obișnuit să colaborez, nu era nici pe departe problematic pentru club.

Putea fi problematic pentru tine în caz că pretențiile tale erau de fapt absurde în raport cu realitățile fotbalului modern. Dar clubul era într-o poziție clară - putea să-și dea seama unde-i problema.

Dar când preferi să nu comentezi, ești din nou pasiv - agresiv (în realitate laș) și minezi situația clubului pe care susții că-l iubești și al cărui bine teoretic îl dorești.

Problema Șumudică este și problema Moldovan

Și totuși, este Șumudică principala problemă de la Rapid?

În ciuda faptului că nu l-am considerat un antrenor în acord cu ceea ce părea că vor Dan Șucu și Victor Angelescu la Rapid, nu i-am subestimat vreodată calitățile. Are un anume fler incontestabil în ceea ce privește meseria de antrenor, iar unde este foarte probabil deficitar, a avut inteligența să-și aducă în staff oameni care să-i compenseze lipsurile.

Deci Rapid nu are o problemă concretă legată de faptul că antrenorul e sub nivelul rezultatelor pe care vrea să le obțină clubul - play off, participare în cupele europene și chiar campionatul sezonul viitor.

Rapid are o problemă de gestionare a relației cu antrenorul pe care-l are pe bancă.

Discursul public al lui Șumudică, veșnica smiorcăială legată de faptul că lucrurile se petrec împotriva sa, vehicularea indirectă a ideii că e sabotat din interior - toate acestea n-au nimic de-a face cu un club care vrea să fie un exemplu pentru Liga 1 sau care poate spera că se-ndreaptă măcar spre o direcție bună.

Și totuși, nevoia imediată a Rapidului ține de obținerea unor rezultate pe care să se poată construi ceea ce vor acționarii. Nu poți în fotbal să faci ceva de amploare fie și la nivel local fără să ai niște rezultate.

După părerea mea, aici apare problema Moldovan. Care Moldovan pare că nu poate să facă lucrurile de o asemenea manieră încât clubul să-i exploateze calitățile lui Șumudică într-o măsură mult mai mare decât să-i fie victimă apucăturilor nocive ale lui Șumudică.

Adică, Șumudică să conteze mai mult ca antrenor talentat și mai puțin ca individ cu atitudini și reacții publice nocive pentru club.

Atenție, nu spun că a-l gestiona pe Șumudică e o misiune ușoară.

Habar n-am cum e în realitate, dar pot bănui că nu e un individ pe care să-l poți încadra ușor într-o anume matcă de comportament. Mai ales că din start Șumudică a ținut să precizeze public că el are discuții doar cu acționarii, că-l interesează doar părerea lor și altele clasice pentru un maestru al atacurilor pasiv - agresive cum e Șumudică.

Spun însă că un președinte al unui club atât de important precum Rapid ar trebui să aibă această capacitate de-a aduce antrenorul pe linia pe care și-o dorește clubul. Iar cum el reprezintă clubul și interesele acționarilor, această linie ar trebui să fie trasată chiar de el.

Or Moldovan ori nu e capabil să facă asta, ori nu e capabil să comunice că face asta.

Sau poate Marian Iancu are dreptate, și de fapt nu are suficientă putere din partea acționarilor ca să poată trasa ceva cuiva la Rapid.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!